De cand ne nastem si pana ne stingem din viata, menirea noastra pe acest pamant este “sa iubim”. Cand suntem mici – iubim cu o iubire aparte, ne iubim mama, tatal, bunicii, copilaria, prietenii cu care ne jucam s.a.m.d., cand crestem – iubim din nou, dar o data cu iubirea aparte de care vorbeam mai sus se mai dezvolta o ramura a iubirii…numita “iubire patimasa”. Cu aceeasi forta ne iubim fratii, parintii, prietenii, momentele frumoase din viata noastra, dar cu o iubire mai puternica ne iubim partenerul de viata.
Va doresc IUBIRE PATIMASA!
Cu stima, Cristi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu