Ploua neincetat de patru zile.Era o zi tomnatica, cerul inchis, batea vantul puternic, copacii se indoiau aproape pana la pamant, drumul era pustiu iar la geam statea o fata care se uita neincetat la ploaia marunta si vremea mohorata de afara.Intr-una din zile a vazut un baiat pustiind prin fata casei sale, prin ploaie, vant, cu mainile in san si tremurand de frig.Indata ce il vazuse, fata cum era mai sensibila, incepuse sa ii dea lacrimile si s-a dus imediat sa il invite in casa sa se incalzeasca.Amandoi se indragostise unul de celalalt si au hotarat sa fie impreuna.Au trecut doi ani si in tot acest timp au avut parte de clipe de neuitat, momente de fericire, zile in sir in care se iubeau, se mangaiau si se tineau in brate.El era un barbat cu bune maniere, ii aducea flori, o scotea in oras o ajuta cand avea nevoie si de fiecare data cand o saruta ii spunea cat de mult o iubeste.Fata era cea mai fericita ca il intalnise, ba chiar asteptau un copil impreuna. Intr-o zi el s-a dus la servici ca de obicei, dar nu s-a mai intors.Fata l-a asteptat zile intregi la aceeasi fereastra, cu lacrimi in ochi pe aceeasi vreme mohorata si ploioasa.Au trecut luni intregi si s-a impacat cu ideea ca l-a cunoscut pe o vreme ploioasa si la fel l-a si pierdut.Dupa cateva luni a nascut un baietel frumos care ii semana leit tatalui sau.Fata se gandea mereu ca a plecat si a intalnit pe altcineva si nu se putea impaca cu ideea asta.Dupa un timp au aparut cativa prieteni de-ai fetei sa-i spuna ca iubitul ei sot a avut un accident, iar corpul sau a fost gasit abia acum intr-un rau indepartat de localitatea lor.Fata izbucnise in plans si isi luase baietelul in brate...s-a impacat cu ideea ca ea chiar gasise fericirea - i-a ramas de la iubitul ei ce avea cel mai de pret - un baietel.
"iubiti-va sincer si nu raniti in dragoste..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu