Sunt clipe in viata cand vrei sa uiti si cum te cheama si alte zile cand treci pe langa o persoana straina pe strada si vrei sa o imbratisezi, cand inima iti bate puternic, fara incetare atunci cand o vezi in departare zambind, cand te asteapta cu bratele deschise si cu ochii licarind de fericire...e atat de minunat si va doresc sa traiti momentul, dar sunt si clipe cand ceata se lasa peste apa intinsa si tu esti intr-o barca fara vasle, pustiind in larg si nestiind ce e dincolo de negura, cand stai cu teama ca oricand barca se va rasturna...si nu stii sa inoti.
E sentimentul de pierdere a celui drag, de risipire a sentimentelor care candva iti alimentau dorinta de a trai viata la maxim, de a iubi in culori, de a zambi catre soare...
Nu va pierdeti speranta, undeva acolo sus, cineva are grija de noi toti si pentru fiecare exista un plan, o cale, o carare pe care trebuie sa pasim, fie ea batatorita sau plina de ghimpi e poteca noastra si oricum ar fi suntem fericiti ca inca pasim.
Sufletul ni se curata cu timpul si tot cu timpul se vindeca si ranile adanci provocate in doar cateva secunde.Vor ramane cicatrici, dar doar ca sa aduca aminte de niste vremuri si totusi "viata merge inainte si inainte mergem si noi!"
Iubiti-va sincer si nu raniti in dragoste! Cu drag, al vostru Criss!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu